Unul dintre motivele raţionale ale celor care vor vota în favoarea lui Traian Băsescu la referendum este că el reprezintă „răul cel mic”, în comparaţie cu PSD şi PNL, ambele partide fiind etichetate în fel şi chip. Celelalte sunt argumente de natură emoţională şi nu merită a fi consemnate. [Read More!]

Sprijinul grupării radicale maghiare, UCM, pentru Traian Băsescu s-ar putea să reprezinte un "dar otrăvit". PD-ul şi implicit Traian Băsescu au câştigat puncte importante în Ardeal pe seama unui naţionalism "soft" şi a opoziţiei ferme la adresa UDMR. În plus, Traian Băsescu şi-a ostilizat UDMR-ul prin sprijinul făţiş acordat UCM-ului (cred că aceasta a fost una dintre gafele politice majore ale lui Traian Băsescu). Această amiciţie cu radicalii maghiari poate fi folosită de PSD şi PRM în campanie pentru a îndepărta electoratul ardelean de Traian Băsescu, un electorat displinat care poate înclina decisiv balanţa într-o parte sau alta.

Evenimentul Zilei şi Realitatea TV ne-au povestit cum Traian Băsescu va fi împiedicat să se exprime la TV graţie eforturilor Comisiei Parlamentare. Din nou, Parlamentul se dovedea odios. Nu mai vorbesc acum de chemarea oamenilor la miting de Realitatea TV prin „spălătorul de cadavre” Mihai Tatulici (care mi-a fost şef la Privirea, o scurtă perioadă şi de la care am învăţat şi lucruri mai bune) sau de manipularea făţişă a celor de la Hotnews... [Read More!]

Prins cu atâta politică am neglijat complet articolele pe temă economică, cu toate că sunt câteva elemente interesante şi aici, care ar merita o analiză. Pofta de a scrie despre economic mi-a redeschis-o Sorin Pâslaru, care are un comentariu interesant asupra unui indicator „erori şi omisiuni” a cărui creştere surprinzătoare o observasem şi eu în ultimul raport BNR. [Read More!]

Ce se spunea despre noul ministru al Justiţiei? Că este o marionetă a petroliberalilor, că e manevrat de Relu Fenechiu, că vrea doar muşamalizarea dosarelor... şi când colo, tupeistul dracului, uite ce face!

Decizia Parlamentului de a tranşa referendumul în cazul în care nu se întrunesc condiţiile pentru validarea lui de către Curtea Constituţională - oricât de contestabilă ar fi ea - mi se pare singura soluţie a crizei politice în care ne aflăm.
În definitiv, dacă Traian Băsescu chiar este persoana populară care pretinde că este, atunci nu-l paşte nici un pericol de a ajunge la mâna Parlamentului, ci, din contră, victoria sa poate duce la destrămarea coaliţiei anti-prezidenţiale. Există o şansă foarte mare ca, în caz de eşec, coaliţia anti-prezidenţială să-şi piardă capul la figurat şi capetele la propriu. Vor urma anul acesta alegerile europene şi partidele vor fi interesate să îşi limiteze pierderile.
Dacă nu se întrunesc suficienţi oameni pentru referendum, înseamnă că, implicit, consimt la decizia Parlamentului de suspendare a preşedintelui sau pur şi simplu s-au săturat de acesta, deci, Parlamentul are dreptate.

Vizita lui Geoană în SUA - amânată.
Întâlnirea Cioroianu - Rice, refuzată.
George W. Bush nu vine la noi, dar merge la bulgari şi la albanezi.
Să se fi supărat "Marele Licurici" pe coaliţia anti-prezidenţială?
Simpatizanţii lui Băse aşa spun.
ţinând însă cont că Băsescu nu a fost primit cu prea multă căldură nici la Washington, nici la Londra, deşi şi-a exprimat anumite... disponibilităţi, m-aş îndoi.
Cum Băsescu a fost suspendat de Parlament, nu cred că vreun preşedinte se va mai întâlni vreodată cu el, decât în cazul unei victorii la scor în cazul referendumului, aşa că - luând în considerare circumstanţele - Bush nu avea cum să vină în România (să se întâlnească evental cu preşedintele interimar?).
Aşa că mai degrabă eu zic că "marele licurici" este în expectativă şi nu vrea să se implice până nu se lămuresc apele.

După analiza de luni care a bătut recordurile de lungime pentru un post de blog, azi pun câteva „fărâme”, constatări şi observaţii disparate. [Read More!]

Observ că treptat-treptat, pe forumuri, pe liste de discuţie, partizanii lui Băsescu trec de la "cel mai bun, cel mai viteaz şi cel mai înţelept" la "cel mai mic dintre două rele". Alianţa PSD-PNL (probabil că pentru simplificare se renunţă la UDMR, PRM şi PC, fiindcă ar ieşi prea lungă şi probabil s-ar observa că lângă Băsescu nu a mai rămas nici un partid în afară de creaţiile sale) a devenit ceea ce era Regele, moşierii şi chiaburii în anii '90...

Una dintre cele mai vehemente acuzaţii la adresa suspendării peşedintelui o constituie „încălcarea voinţei poporului”, „o bătaie de joc la adresa democraţiei”. Lăsând la o parte faptul că Parlamentul reprezintă insitituţia de bază a democraţiei datorită faptului că acolo sunt reprezentate toate forţele politice semnificative (adică cele care au depăşit pragul electoral), artimetica simplă ne demonstrează că aceste acuzaţii reprezintă ele însele o bătaie de joc la adresa democraţiei, nu decizia Parlamentului.

[Read More!]

Dincolo de comentariile mai mult sau mai puţin ironice, demisia preşedintelui are şi o serie de semnificaţii ceva mai profunde pentru viitorul său ca om politic şi pentru evoluţia viitoare a „războiului” dintre el şi coaliţia anti-prezidenţială, dar şi pentru relaţiile cu partidele care îl susţin, PLD şi PD. Nu întâmplător am pus primul PLD-ul, a fost chiar alegerea preşedintelui care în P-ţa Universităţii a apărut de mânuţă cu Stolojan nu cu Traian Boc. [Read More!]

Pe măsură ce se derulează „filmul” scenariul devine din ce în ce mai evident. În prima etapă, crezusem că escaladarea conflictului este făcută de Traian Băsescu în ideea de a-i aduce în faţa electoratului pe politicieni şi a-i zdrobi. Acum devine din ce în ce mai clar că Traian Băsescu este de fapt o victimă şi că de fapt în tot acest timp el nu a făcut altceva decât să încerce cu orice preţ să oprească tăvălugul suspendării. [Read More!]

De mai multe ori am spus aici că Traian Băsescu este un om politic terminat. Era doar intuiţia unui analist care simte că lucrurile nu se pot îndrepta decât într-o singură direcţie. Văzând discursul de ieri al preedintelui am avut şi confirmarea – să-i spunem oficială – a acestui sfârşit. Pentru prima dată am simţit la Traian Băsescu frica. Bluful său cu demisia se dovedeşte a fi sinucidere curată. [Read More!]

După ziua de ieri devine dein ce în ce mai clar că preşedintele va fi suspendat, infirmând astfel propaganda oficială că „opoziţia” se teme de confruntarea cu electoratul. La o adică, chiar PD-ul este dispus să dea o mână de ajutor dacă nu se întrunesc voturile necesare. Altfel ar fi procedat ca la învestirea guvernului, când au ieşit cu toţii din sală. [Read More!]

Noul sondaj DataMedia aduce, pe lângă unele informaţii hilare cum ar fi devansarea în topul încrederii a lui Traian Băsescu de ... Victor Ponta (sic!) ş o serie de informaţii interesante care, coroborate cu alte informaţii certifică anumite tenndinţe de viitor. [Read More!]

Toată povestea aceasta în jurul demisiei lui Traian Băsescu devine un pic caraghioasă. Cam toate ziarele se întrec în a face pronosticuri pentru o competiţie la care actorul principal are şanse sub 5% să mai poată participa. şi chiar dacă va participa, şansele de a o câştiga sunt atât de mici încât chiar nu văd rostul dezbaterii. De ce nu va câştiga Traian Băsescu? [Read More!]

„Partidele speriate de decizia lui Băsescu” titrează Cotidianul, una din ultimele publicaţii care mai par să-i ţină partea preşedintelui, despre decizia acestuia de a demisiona în caz că Parlamentul îl suspendă. Citind sau ascultând declaraţiile partidelor nu mi s-a părut deloc că acestea sunt înfricoşate, ci mai degrabă l-au luat la mişto, astfel că titlul pare mai degrabă ca în Scâteia de pe vremuri în care „duşmanii de clasă” tremurau ori de câte ori partidul mai dădea câte o directivă. [Read More!]

Aşa cum transpare din informaţiile apărute în presă, întrunirea PD de azi nu este de natură a aduce mari surprize. Nemulţumirile celor din teritoriu vor fi rezolvate punctual. Desigur, vor fi unii, precum domnul Bran, care vor alege fotoliul, aşa cum s-a întâmplat şi la Conservatori când au plecat de la putere, însă acestea vor fi doar „pierderi colaterale”. În momentul de faţă pentru PD este vitală păstrarea zestrei electorale şi capitalizarea debarcări de la putere până la alegerile europarlamentare. [Read More!]

De Paşte, în vreme ce toţi ceilalţi politicieni s-au pitit care pe unde au putut de nu am zărit unul la ştiri, măcar aşa, de sămânţă, preşedintele s-a preumblat pe oriunde a găsit o cameră şi-un reporter dispuse să imortalizeze dragostea poporului faţă de conducătorul mult iubit. Care a fost rostul acestor mişcări de imagine care au făcut inclusiv gazete prietene preşedintelui să-l critice? [Read More!]

Vouă nu vi se pare că, după Paşte, Evenimentul zilei "a trecut de partea poporului" adoptând un ton mai critic la adresa lui Băsescu îndulcind criticile la adresa Tăriceanului? Ieri, Silviu Sergiu îl făcea praf pe Băsescu. Azi, Ioana Lupea ridică osanale lui Mircea Geoană... Când am citit editorialul ei de mâine am crezut că citesc alt ziar: "Pentru altii, cu planuri de viitor in politica, validarea occidentala a discursului si actiunilor conteaza enorm. In aceasta categorie intra Mircea Geoana, fost ambasador in SUA si ex-ministru de extrene, binecuvantat de PSD cu functia mult-dorita de presedinte al partidului. Mircea Geoana este cu siguranta mult mai sensibil decat Calin Popescu-Tariceanu la ingrijorarile Departamentului de Stat. De aceea este de asteptat ca PSD sa-si joace cartea fara sa-si compromita imaginea de partid reformat si progresist." Despre Tăriceanu: "Daca ne consideram o tara civilizata nu avem dreptul sa inselam increderea partenerilor nostri. De la unii lideri ai momentului - cum este Calin Popescu-Tariceanu, un prosper om de afaceri -, pentru care politica este doar un loc de munca temporar, te poti astepta la gesturi si masuri extreme de natura sa ridice semne de intrebare asupra statului de drept." Trăiască libertatea presei şi libertatea de conştiinţă!

Trei au fost evenimentele Săptămânii Patimilor. Investitura guvernului Tăriceanu II, primul discurs al preşedintelui redactat de noua echipă de consilieri şi modificarea perspectivei de rating (şi nu a ratingului, cum greşit au înţeles mai mulţi papagali) de către agenţia Standard & Poor. [Read More!]

Decizia Curţii Constituţionale în cazul Cioroianu reprezintă încă o victorie importantă pentru Tăriceanu. A fost una dintre acele mişcări neinspirate ale preşedintelui din care nu are decât de pierdut. După cum are de pierdut şi din declanşarea „dosariadei” prin care nu face altceva decât să-şi anuleze singurul său atu de imagine: „luptătorul împotriva corupţiei”. [Read More!]

Preşedintele nu are motive să capituleze, declară el, într-un gest de frondă, care are mai degrabă rolul de a-şi mobiliza soldaţii aflaţi într-o vizibilă stare de debusolare, decât de a mai impresiona adversarii politici. Faptul că preşedintele se află într-o criză evidentă de soluţii se vede şi mijloacele folosite pentru a lovi adversarii: dosarele. [Read More!]

Trecerea guvernului prin Parlament cu un scor atât de bun, mai bun decât primise primul său guvern, reprezintă o victorie importantă pentru Tăriceanu şi o lovitură grea primită de P(L)D. De altfel, ca să fie siguri că nu au susprize, votul fiind secret, (liberal)democraţii au ieşit din sală. Gestul acesta, dimpreună cu gestul de a solicita în avans demisiile în alb oamenilor săi din administraţie ne arată că sunt probleme serioase în rândul democraţilor. [Read More!]

OK. Avem o propunere de guvern care va şi trece în proporţie de 90%. PD-ul începe să-şi intre în pielea de partid de opoziţie „pe faţă” după ce până acum a practicat o opoziţie soft. PSD-ul joacă rolul găinii care se împiedică ca să nu zică despre ea cocoşul nici că e..., nici că e a dracului. Practic, ei nu au altă variantă decât să sprijine guvernul PNL, atâta timp cât au un război cu Traian Băsescu. PRM şi PC nu contează. [Read More!]

În urmă cu ceva vreme anticipam că războiul fratricid care s-a desfăşrat în interiorul Alianţei D.A. se va muta între PD şi PLD, pentru dragostea preşedintelui Băsescu. Prin alegerea soţului Ralucăi Turcan drept purtător de cuvânt şi prin mesajul „cordial” transmis congresului PLD, Traian Băsescu a ales. PLD este noul său vehicul politic. [Read More!]