Recentele sondaje de opinie par să acrediteze ideea că poporului îi plac oamenii anti-sistem, ceea ce este un semn că s-a săturat de actuala clasă politică. Cred însă că aici avem o problemă a diferenţei dintre vorbe şi fapte care nu aplică doar clasei politice, ci şi electoratului. [Read More!]

Numirea soţului doamnei Turcan – îmi cer scuze, cu toate că numele său este acum pe toate agenţiile de presă şi la toate televiziunile, nu am reuşit să-i reţin prenumele – ca purtător de cuvânt al său marchează finalul politic al lui Traian Băsescu. Preşedintele şi-a făcut un obicei în a numi oameni în poziţii care depăşesc cu mult limitele lor, însă numirea unei persoane pe care Călin Popescu Tăriceanu a dat-o afară pentru incompetenţă depşeşte chiar şi cele mai pesimiste aşteptări. [Read More!]

Traian Băsescu este în momentul de faţă un om încolţit. Deşi multă lume încearcă să minimalizeze plecarea Adrianei Săftoiu de la Cotroceni – totuşi previzibilă – aceasta este importantă nu atât prin prisma faptului că preşedintele a fost părăsit de un consilier, ci prin faptul că acesta este doar ultimul dintr-un şir lung, şi are toate şansele să nu fie şi ultimul. Ci penultimul. [Read More!]

Talibanii pedişti susţin că nu a mers fiindcă democraţii voiau reforma clasei politice şi a justiţiei, în vreme ce grupurile de interese grupate în jurul „oligarhiei petro-liberale” s-au opus. De partea cealaltă, este acuzat Traian Băsescu, identificat ca principal vinovat, prin atacurile constante la adresa PNL. [Read More!]

În vreme ce majoritatea analiştilor de la noi se întrec în a proroci dispariţia PNL de pe scena politică, Tăriceanu se pregăteşte pas cu pas de alegeri. Anticipate. Adică exact de ceea ce îl acuză adversarii săi că nu are curaj să facă. Pare o ipoteză suprarealistă? Ia să ne gândim: [Read More!]

Azi am aflat că există Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor. Care are şi sait. Unde există şi un concurs online, aflat la a doua ediţie. Baftă.

În articolul de ieri analizam strategiile de imagine ale partidelor politice şi exprimam ideea că democraţii au numai de pierdut rămânând la guvernare. Se pune întrebarea, atunci, de ce mai stau şi nu se retrag? [Read More!]

În tot acest zgomot care vine de la clasa politică încep să se distingă strategiile de comunicare folosite de fiecare parte. În mod surprinzător, cei care greşesc sunt tocmai democraţii, partidul care până acum a excelat în această privinţă, cu atât mai de neînţeles cu cât ei fac mai degrabă ceea ce se numeşte în tenis „greşeli neprovocate”, apanajul de până acum al liberalilor. [Read More!]

Asta a propus preşedintele Traian Băsescu în viziunea plictisitoarei sale portavoci, Emil Boc. Soluţia sună, desigur, frumos: faceţi fie o majoritate parlamentară, fie alegeri anticipate. Din păcate însă, nici una din variante nu pare nici posibilă, nici fezabilă. [Read More!]

Întâlnirile de la Cotroceni s-au dovedit a fi un mare fâs, Traian Băsescu recunoscând că nu are soluţii, decât câteva ironii lipsite de savoarea de altă dată. Războiul din clasa noastră politică intră acum într-o nouă fază, aceea a luptei de tranşee. Va fi, până la alegerile viitoare un lung război de uzură, un război în care singurii care au de pierdut sunt democraţii şi Traian Băsescu. [Read More!]

Traian Băsescu primeşte cele mai puternice lovituri din partea apropiaţilor săi, nu din partea inamicilor politici. După ce Elena Udrea i-a dejucat planul de distrugere a lui Tăriceanu prin scandalul „bileţelul”, Claudiu Săftoiu îi dă o lovitură şi mai puternică preşedintelui. Elena Udrea şi Claudiu Săftoiu au făcut mai mult decât o pot face vreodată Geoană, Tăriceanu sau Voiculescu. [Read More!]

Printre scenariile vehiculate de mass-media se numără şi „guvernul de uniune naţională”. „Guvernul de uniune naţională” sau „guvernul de tehnocraţi” reprezintă unul din miturile de bază ale mentalului colectiv românesc. Până acum, România a exersat de două ori această soluţie miraculoasă şi ambii premieri „tehnocraţi” au rămas şi acum pentru mulţi „cei mai buni premieri ai României”, deşi primul a făcut numai prostii iar cel de-al doilea n-a făcut nimic. [Read More!]

Iniţiativa preşedintelui de a chema partidele politice la Cotroceni pentru consultări în vederea rezolvării crizei politice poate fi un rezultat al ultimului sondaj de opinie realizat de DataMedia pentru Institutul Pro, sondaj care arată că preşedintele este considerat principalul vinovat de criza politică. Este posibil însă ca gestul preşedintelui să fie „too little, too late”. [Read More!]

Călin Popescu Tăriceanu îşi continuă marşul triumfal, întărindu-şi imaginea de arbitru al scenei politice inflamate la maxim. Reverenţa făcută Parlamentului e o palmă „elegantă” trasă ministrului Justiţiei, care ar fi trebuit să facă asta de mult timp. Chiar dacă Parlamentul va refuza legea ANI, premierul are acum o scuză în faţa propriului electorat. Nici măcar miliţianului de Blaga nu i-a făcut mai mult decât un reproş deşi toată lumea bagă mâna în foc că acuşi-acuşi îi va zbura pe democraţi din Guvern. [Read More!]

Confruntat cu o reclamaţie la Curtea Constituţională, preşedintele anunţă că el de fapt semnase decretul de eliberare din funcţie a lui Mihai Răzvan Ungureanu încă de ieri, dar nu ne-a spus, fiindcă voia să vorbească personal cu ministrul de Externe. Nu este foarte clar de ce nu a putut vorbi ieri la telefon şi apoi să anunţe acest lucru, că tot făcuse o conferinţă de presă. [Read More!]

Bătălia de ieri dintre Tăriceanu şi Băsescu s-a încheiat cu victoria primului. De la începutul anului, Traian Băsescu s-a transformat într-un sac de box şi o încasează din cam toate părţile, apropiindu-se de „punctul de rupere”, punct dincolo de care îl va şi costa din punct de vedere electoral. [Read More!]

În urmă cu ceva vreme, Călin Popescu Tăriceanu şoca scena politică românească anunţând fără nici o pregătire prealabilă retragerea trupelor româneşti din Irak. Nu doar că o anunţa, dar era şi pregătit să o facă. A urmat un circ în buna tradiţie românească, fără ca până acum să fim lămuriţi dacă ceea ce a făcut atunci Tăriceanu chiar a fost o prostie aşa cum ne-a făcut să credem mai toată mass-media. [Read More!]

Ascensiunea bruscă la 16% a lui Gigi Becali în sondajele publice nu cred însă că are atât de a face cu o creştere bruscă – practic, nu s-a petrecut nimic care să justifice o astfel de creştere şi tendinţele electorale au o dinamică mult mai lentă – cât mai degrabă o renunţare din partea institutelor de sondaje de a mai acoperi această creştere. Explicaţia este foarte simplă. Ne apropiem de alegeri şi sondajele trebuie să fie cât mai aproape de realitate. [Read More!]

Nici PSD-ul nu se află într-o situaţie mai bună decât celelalte partide politice de pe scena politică. Ultimele sondaje îl dau la jumătate faţă de scorul avut în 2004, iar tendinţa este de creştere. Deşi aparent deţine puterea prin faptul că-l poate demite pe preşedinte sau premier, nu poate folosi această putere fiindcă scorul său electoral ar fi dezastruos. Prelungirea asalturilor la adresa lui Tăriceanu şi Băsescu, fără însă o concretizare, nu face decât să prelungească agonia. [Read More!]

Continui seria de analize ale principalelor partide politice – care va cuprinde PNL, PD, PSD, PRM şi PNG – cu partidul Democrat. Una dintre simplificările cele mai vehiculate în legătură cu PD este că partidul Democrat este exclusiv umbra lui Traian Băsescu, simplificare corectă, însă, vorba unei reclame stupide, realitatea e complexă. [Read More!]

Călin Popescu Tăriceanu are o firmă de import auto. România a impus o taxă de primă înmatriculare, care se aplică atât automobilelor second-hand, cât şi celor noi, în funcţie de normele de poluare ale motorului şi capacitatea cilindrică. Până şi la Logan se plăteşte taxă de primă înmatriculare între 149 şi 189 de euro. Ce spune presa? "Motocicleanu" a pus taxă ca să prospere el şi sitroenu lui. Realitatea? Toată lumea plăteşte taxa. Taxa se duce la stat. De la începutul anului, vânzările de maşini au scăzut. Dar pe cine interesează asemenea amănunte? Jos Motocicleanu!

Curtea Constituţională a publicat motivaţia respingerii propunerii de modificare a legii referendumului care ar fi permis suspendarea preşedintelui cu jumătate plus unu din voturi. Ceea ce părea o victorie a lui Băsescu se dovedeşte a nu fi chiar aşa, onorabila Curte respingând doar ideea diferenţierii între modalităţile de suspendare ale preşedintelui. Astfel, dacă legea va fi modificată în consecinţă, preşedintele va putea fi suspendat cu jumătate plus unu din voturile exprimate (ceea ce până la urmă este şi normal, cine este interesat, participă la vot, cine nu, o face pe barba sa şi va trebui să accepte consecinţele). Astfel, ceea ce părea o indecizie a PSD pare să fie rodul unei strategii de temporizare menite doar să-l "fezandeze" mai bine pe Băsescu. Ideea pare să fie exacerbarea circului până când lumea va fi suficient de exasperată încât să voteze contra preşedintelui. Merge?

PNL se află în momentul de faţă într-o perioadă de tranziţie, perioadă începută un pic cam târziu şi este de văzut dacă va reuşi să recupereze decalajul de imagine în favoarea PD. Principala problemă pe care trebuie să o surmonteze cât mai rapid este delimitarea de „băieţii răi”, trio-ul Geoană, Voiculescu, Vadim. Orice întârziere alături de aceştia îi poate costa foarte mult în plan electoral. [Read More!]

Dorinţa liberalilor de a amâna alegerile pentru Parlamentul European le oferă adversarilor lor oportunitatea de a exclama satisfăcuţi că liberalii se tem de alegeri, acreditând astfel ideea că „nici măcar nu vor mai trece pragul electoral”. Replica lor este că orice om cu scaun la cap s-ar teme să intre în teren ştiind că echipa adversă a cumpărat arbitri. [Read More!]

Câteva clişee interesante vehiculate de mass-media:
- Alianţa PNL-PSD-PRM-PC
Lumea a uitat deja că în urmă cu vreo 6 luni Traian Băsescu + PSD = Love. Hint: de la ce partid este directorul SRI? Dar Avocatul Poporului? Da. PNL are o problemă cu Traian Băsescu. Dar nu cred că este vina lor că PSD-ul trece printr-o criză de identitate şi s-a sucit. Măcar liberalii sunt consecvenţi.
- Căderea PNL în sondaje
Cam toate sondajele dau PNL în jur de 17-18%, plus-minus marja de eroare, în funcţie de cine plăteşte sondajul. În schimb PD-ul a pierdut în jur de 5%, de la 30% la 25% (plus-minus marja de eroare, în funcţie de cine plăteşte sondajul). O parte din voturi s-au dus la PLD, altele, cel mai probabil la Gigi Becali. De prin octombrie încoace, PD-ul tot scade în sondaje şi este evident pe un trend descendent. Hm, who's got a problem?
- Parlamentul face de râs România
O Românie care în proporţie de vreo 25% votează saltinbanci de tipul Becali & Vadim. O Românie care a votat în 2004 când PSD era demonizat în proporţie de 35% cu acest partid, aflat pe culmile corupţiei. Ne place sau nu, Vadim are electoratul său, oameni care îl votează şi iubesc tocmai pentru că este ceea ce este. PSD-ul a scăzut în sondaje nu pentru că îl înjură pe Traian Băsescu, ci pentru că şi-a trădat electoratul.
- Traian Băsescu este iubit de popor
Asta este o axiomă de la care pornesc toţi fanii preşedintelui. Fiind iubit de popor, tot ceea ce face Băsescu este bun, tot ceea ce fac "dujmanii" săi e nasol.
Nu trebuie confundată însă încrederea cu intenţia de vot. şi în Stolojan au încredere vreo 40%, dar de votat îl votează doar vreo 3%.

După ce timp de doi ani a tot semănat dezbinare şi ţinte false, Traian Băsescu începe acum să culeagă roadele, care nu sunt foarte îmbucurătoare nici pentru el, nici pentru singurul partid care i-a mai rămas alături (PLD este o glumă proastă, nu un partid). Multe din mişcările sale politice, atât pe zona internă, dar şi în politica externă (de exemplu apropierea de Voronin sau rămânerea în Irak) i se întorc acum ca un bumerang. [Read More!]

Eşecul lamentabil al acţiunii „societăţii civile” de a organiza un scut uman în apărarea Monicăi Macovei are, pe lângă câteva explicaţii evidente, şi unele asupra cărora ar trebui zăbovit puţin, mai ales că acest eşec se constituie ca un semnal de alarmă serios pentru Traian Băsescu. [Read More!]