Parerea mea

02 February

Thinking big...

Una dintre obsesiile şi bolile omului politic român este aceea de a „gândi pe scară largă”, refuzând să se încurce cu detalii şi amănunte pe care le consideră neinteresante. De la primarul general al Capitalei care o visează port la mare în vreme ce câinii vagabonzi muşcă mortal un cetăţean, până la preşedintele care se visează lider planetar gata să exporte democraţie în alte ţări în vrem ce la noi democraţia şchioapătă vizibil.

Copleşiţi de un eveniment, politicienii români improvizează din greu, lăsând loc imaginaţiei fabuloase, fiind incapabili să vadă soluţiile simple. Recentele scandaluri care îl au în centru pe ministrul Justiţiei şi pe premier nu ar fi avut loc dacă ar exista o lege a lobby-ului aşa cum este în SUA şi o lege clară a conflictului de interese.
Dar, ocupaţi cu proiecte mult mai importante, politicienii nu aui avut timp pentru aşa ceva. După cum actuala putere nu a fost capabilă de asumarea răspunderii Guvernului pe legile reformei morale (lustraţia şi CNSAS), iar reforma politică (sistemul electoral, Constituţia) este mai degraba subiect de controversă decât de consens.
Ministrul Sănătăţii gândeşte şi el „mare”. Vrea să facă reformă şi guvernul îşi va asuma răspunderea pe nişte proiecte de lege care însă nu schimbă nimic. Nicolăescu a lansdat ofensiva împotriva „feudalilor” din sistemul de sănătate fără a avea mai înainte cadrul legislativ. A demis într-o duminică nişte şefi de spitale şi normal că s-a ales cu procese. Nu este foarte cine a controlat şi ce carenţe a găsit în activitatea lor managerială. Totul s-a făcut în cel mai pur stalinist. Dar, nu-i aşa, se face reformă. Mă îndoiesc însă că ministrul cunoaşte numărul de asiguraţi, câţi bani plăteşte fiecare asigurat şi alte asemenea detalii fără de care o reformă reală a unui sistem este imposibilă. Nu am auzit de studii care să stabilească cât anume poate oferi statul în „pachetul minimal” şi cât ar trebui, eventual să se plătească pentru „pachete sporite”. Nu, noi facem reformă, dăm nişte legi.
Scurta carieră de reformator a ministrului Nicolaescu s-a încheiat însă prin reinstalarea doctorului Oprescu la conducerea Spitalului Municipal şi au dizolvat irevocabil auto-proclamata competenţă a ministrului. şirul grotesc al erorilor şi derizoriul în care a fost aruncată ideea de reformă în sistemul sanitar sunt singurele amintiri care vor rămâne dupa "ministrul-contabil". După săptămâni întregi în care a jucat alba-neagră cu Justiţia, aşa cum nici un alt ministru nu şi-a permis vreodată, Nicolăescu şi-a recunoscut ieri neputinţa. Doctorul Sorin Oprescu a fost reinstalat în funcţie, iar primirea de carnaval care i-a fost facută de către personalul spitalului nu are nevoie de comentarii suplimentare. Singura concluzie ar fi că ideea unei reforme impuse cu aroganţă, de sus, fără respectarea legii şi fără a avea susţinerea angajaţilor din sistem, este sortită eşecului.
De altfel, zelul legislativ este exacerbat la omul poltic român. Pentru orice problemă trebuie să dea o lege, o reglementare, ceva. Asta desigur, cu excepţia cazurilor cu adevărat importante. Ca de exemplu, Codul Fiscal. Varujan Vosganian anunţă că anul acesta nu se va modifica Codul Fiscal. De ce acest anunţ nu a fost făcut de ministrul Finanţelor, domnul Vlădescu, ne scapă. Numai că, deşi Codul Fiscal nu se modifică, apar tot felul de taxe, dintre care unel introduse fix de reforma lui Nicolăescu... Nu prea înţeleg cum vine asta. În mod normal, Codul Fiscal ar trebui să definească toate taxele pe care trebuie să fie plătite de contribuabili. Orice taxă care nu se află în Codul Fiscal nu ar trebui plătită.
Zelul legislativ duce şi la situaţii aberante, cum este domeniul muncii, care este supra-reglementată de peste 160 de legi, ordonanţe şi alte norme legislative, ceea ce îl transformă într-un mediu foarte rigid.
Până în prezent, singurii miniştri care s-au concentrat pe lucrurile mici şi au avansat pas cu pas sunt Monica Macovei, Gheorghe Flutur, Gheorge Barbu şi Mihai Răzvan Ungureanu. Interesant este că, exceptând ministrul Justiţiei, ceilalţi nu prea sunt băgaţi în seamă de presă.
După cum nimeni nu se mai ocupa de ce face „chelnerul” Videanu la primăria Capitalei. Noroc că un maidanez a muşcat un cetăţean japonez ca lumea să-şi aducă aminte de problemele concrete ale oraşului. Dar eu tot nu pot să înţeleg cum de nimeni nu a pus întrebări când Videanu a angajat un credit de cinci sute de miliarde de euro care stau şi acum neutilizaţi. De altfel, pe la colţuri se vorbeşte că, după atâtea proiecte megalomanice, din care, normal, va obţine şi el un „ce” profit, acolo, Videanu nu mai va participa la următoarele alegeri şi Alianţa caută de zor un potenţial înlocuitor.
Actuala clasă politică este condamnată dacă nu va înţelege să se preocupe de problemele simple ale cetăţeanului şi va continua să viseze cai verzi pe pereţi. Atâta vreme cât agenda va fi făcută de problemele lor s-ar putea ca electoratul să-i lase la următoarele alegeri să şi le rezolve singuri.
posted at 00:00:00 on 02/02/06 by Cristian Banu - Category: General

Comments

No comments yet