Īntālnirile de la Cotroceni s-au dovedit a fi un mare fās, Traian Băsescu recunoscānd că nu are soluţii, decāt cāteva ironii lipsite de savoarea de altă dată. Războiul din clasa noastră politică intră acum īntr-o nouă fază, aceea a luptei de tranşee. Va fi, pānă la alegerile viitoare un lung război de uzură, un război īn care singurii care au de pierdut sunt democraţii şi Traian Băsescu.

Pānă acum, democraţii şi-au păstrat cumpătul şi au avut mai tot timpul o atitudine elegantă şi superioară faţă de partenerii săi de alianţă. Aşa au reuşit să atragă de partea lor un electorat sedus de imaginea de seriozitate. De cāteva zile īnsă, reacţiile sunt fie pur şi simplu mitocăneşti – gen Vasile Blaga -, fie doar nervoase, gen Berceanu, fie de-a dreptul isterice gen Emil Boc. Pānă şi liderii altfel cumpătaţi şi calmi, cum este Cezar Preda dau semne de nervozitate şi iritare. Sunt semne ale unei frustrări imense care nu are cum să nu producă efecte īn plan public. Gălăgia isterică de acum a democraţilor contrastează puternic cu imaginea pe care şi-au construit-o.
Aşa cum am mai spus, democraţii (şi Traian Băsescu) au un singur atu faţă de celelalte partide: imaginea de victime ale sistemului ticăloşit. Pe termen scrut, acest atu este convertit īn suportul electoral de care se bucură acum democraţii, suport care le conferă postura de principal partid politic. Din păcate īnsă pentru ei, nu sunt chiar atāt de īngeraşi aşa cum vor să pară. Pe termen mediu şi lung, adversarii lor se vor concetra tocmai pe scoaterea la iveală a scheletelor din dulapul democraţilor. Nu īntāmplător Tăriceanu şi-a trimis Corpul de Control la RAPAPS, la ministerul Transporturilor, zone controlate de democrtaţi şi de unde poate ieşi oricānd ceva, aşa cum s-a īntāmplat la RAPAPS unde Elena Udrea a fost prinsă cu māţa īn sac.
Graţie lui Traian Băsescu, democraţii s-au izolat complet pe scena politică şi se află īntr-o situaţie oarecum mai rea decāt s-a aflat PRM-ul care, deşi a fost tot timpul păstrat īn afara guvernării a primit suficiente avantaje īn schimbul favorurilor făcute PSD-ului. Īn schimb, democraţilor nu mai are cine să le facă favoruri.
Practic, īn momentul de faţă democraţii nu mai au decāt o singură soluţie de supravieţuire politică, despărţirea de Traian Băsescu şi tansformarea īn „partid de coaliţie” prin care să-şi asigure permanent prezenţa la guvernare aşa cum a fost UDMR-ul pānă acum (şi cum mai are īncă şanse să o facă).
Aşa cum spuneam, orice sistem plitic avānd trei poli de egală putere este unul inevitabil instabil. Dacă privim retrospectiv, observăm că iniţial PD-ul şi PNL-ul s-au coalizat īmpotriva PSD şi au īncercat să destructureze acest partid, acţiune īncheiată cu un eşec din cauza lui Traian Băsescu care şi-a schimbat de la un moment dat īncolo priorităţile şi a declanşat atacurile īmpotriva PNL. A urmat apoi o perioadă a unei alianţe de conjunctură PD-PSD, īncheiată şi ea destul de repede. Aceste mişcări – ce sunt īn realitate nu ale partidelor īn totalitatea lor, ci ale unor aripi, care uneori acţionează fără un mandat explicit sau implicit al conducerii – creează instabilitate politică, astfel īncāt sistemul tinde să se echilibreze.
Din 1990 avem o stāngă puternică şi o dreaptă măcinată de conficte interne. Perioada 1996-2000 poate avea oarecum scuza că erau prea multe partide pentru a se putea realiza o armonie, astfel īncāt Convenţia Democratică a făcut implozie. Īn 2004, aveam doar o Alianţă de două partide, ceea ce teoretic ar fi trebuit să asigure un management mult mai eficient, īnsă a fost o alianţă imatură. Din păcate īnsă, Traian Băsescu a fost cel care a distrus această Alianţă, cam ca un părinte nervos că fiul său nu pedalează bine pe tricicletă o īncalecă el şi normal că aceasta sucombă sub greutatea sa.
Din acest punct de vedere, cred că evoluţia firească este ca pe partea dreaptă a eşicherului politic romānesc să rămānă un singur partid, iar acesta are toate şansele să fie PNL, PD-ul fiind văzut graţie eforturilor lui Traian Băsescu drept factor de instabilitate. De aceea, timpul va lucra īmpotriva democraţilor şi cu cāt se depărtează data alegerilor, cu atāt vor avea mai puţine şanse de a obţine o zestre electorală semnificativă.
Politic vorbind, singura şansă este de a renunţa la Traian Băsescu pentru a-şi valorifica potenţialul de coaliţie, astfel īncāt, chiar dacă nu vor mai deţine rolul principal, să rămānă īn preajma puterii. Există cāteva zone īn care democraţii au demonstrat competenţe, la Pensii sau la Mediu, pe alocuri īn administraţia publică locală şi chiar ar fi păcat ca ele să fie irosite.