Īn vreme ce majoritatea analiştilor de la noi se īntrec īn a proroci dispariţia PNL de pe scena politică, Tăriceanu se pregăteşte pas cu pas de alegeri. Anticipate. Adică exact de ceea ce īl acuză adversarii săi că nu are curaj să facă. Pare o ipoteză suprarealistă? Ia să ne gāndim:

„Să aducem soldaţii romāni acasă”. „Nu trebuie să ne fie teamă să rezistăm presiunilor Europei pentru a salva locurile de muncă ale romānilor.” „Vom reduce contribuţiile sociale cu 6% fiindcă doar contribuabilul ştie mai bine să cheltuiască banii.” Sunt texte şi teme de campanie electorală. Dacă mai adaugăm la asta creşterea economică de peste 7%, integrarea la termen īn Uniunea Europeană, recalcularea pensiilor, cota unică ce lasă peste un miliard de euro suplimentar īn buzunarele romānilor avem un portret de lider puternic şi eficient, care ar fi putut să facă mai mlt dacă nu ar fi fost sabotat permanent de „demolatorii de profesie”, care, iată, au ajuns la al treilea guvern īngropat.
Īn vreme ce toţi ceilalţi politicieni se chinuie să-şi găsească locul şi strategia, Tăriceanu a declanşat deja campania electorală.
PD-ul este alungat de la putere şi se pregăteşte să devină o victimă sigură. Īn ciuda părerii analiştilor, democraţii nu sunt deloc īntr-o situaţie roză. Īn primul rānd, sunt primul partid romānesc dat afară de la putere, un stigmat care nu are cum să lase urme, mai ales că Traian Băsescu are antecedente ca „demolator de guverne”. Īndepărtarea lor de la putere mai are darul şi de a crea un disconfort psihologic. Este evident că majoritatea membrilor PD sunt debusolaţi. Īn mod sigur vor apărea nemulţumiri īn partid şi n-ar fi exclus să se coaguleze o mişcare de protest īmpotriva lui Traian Băsescu, principalul vinovat pentru pierderea privilegiilor, o mişcare ce există deja īn interiorul partidului. De asemenea, vor apărea plecări şi dezertări. Asta mai ales īn contextul izolării depline īn care se află PD-ul, izolare care īl exclude de la orice apropiere de putere.
De partea cealaltă PSD-ul nu este īncă pregătit pentru alegeri sau pentru a prelua puterea, deşi s-ar putea mobiliza mult mai bine. Dacă PSD şi PNL se vor concentra īn campania electorală asupra PD-ului, nu-i văd deloc bine pe democraţi. Cu un Traian Băsescu suspendat şi tārāt pe la Parchet să dea cu subsemnatul le va fi foarte greu să riposteze eficient.
Bine-bine, dar cum se pot rezolva lucrurile din punct de vedere practic?
Aici sunt mai multe variante. Este evident că Traian Băsescu va fi suspendat de Parlament. ţinānd cont de imaginaţia malefică şi de găurile legislative sunt convins că se va găsi o modalitate de a prelungi această suspendare şi de a amāna referendumul pentru suspendarea preşedintelui, pānă la demonizarea sa definitivă şi elimiarea sa din ecuaţie ca adversar politic astfel īncāt rezultatul unui eventual referendum să devină irelevant.
După ce au vorbit doi ani de alegeri anticipate, democraţii se vor trezi cu ele īntr-un moment īn care nu prea o să le ardă de aşa ceva. Cu locomotiva avariată īn depou, democraţii nu vor putea emite pretenţii. Pe de altă parte, dacă s-ar opune alegerilor, s-ar umple definitiv de ridicol şi atunci vor trebui să-şi pună serios problema pragului electoral.
Majoritatea anti-prezidenţială poate provoca alegeri anticipate. PSD-ului s-ar putea să-i convină, deoarece, chiar dacă nu mai poate spera la un scor foate mare, prin redistribuire şi cu sprijinul PNG şi PRM poate obţine o majoritate de guvernare. PRM este foarte interesat de alegeri anticipate pentru a prinde ultimul val, fiindcă la alegerile la termen ar avea puţine şanse de a mai trece pragul. PC īşi va găsi un vehicul, chiar dacă nu ca artid, măcar individual. PNL are o poziţie de forţă ceea ce-i poate ridica scorul electoral, iar o eventuală ameninţare cu o guvernare PSD-PRM-PNG le poate aduce majoritatea electoratului de dreapta.
Greşeala pe care o fac mulţi este de a crede că „poporului” chiar īi pasă. Greşit. Majoritatea sondajele dau ponderea celor care se interesează şi se informează despre politică undeva la 40%. Pentru ceilalţi, va conta campania electorală unde, ca īn orice campanie, cāştigă cine strigă mai tare. PD-ul a cam rămas fără voce, PSD-PRM-PNG nu sunt totuşi o alternativă aşa că, cine mai rămāne? Tăriceanu preşedinte/Bogdan Olteanu premier. Pānă la urmă, dacă acest scenariu se adevereşte, n-ar fi deloc exclus ca *steinii să-şi merite banii (şi īnjurăturile pediştilor).