Traian Băsescu este în momentul de faţă un om încolţit. Deşi multă lume încearcă să minimalizeze plecarea Adrianei Săftoiu de la Cotroceni – totuşi previzibilă – aceasta este importantă nu atât prin prisma faptului că preşedintele a fost părăsit de un consilier, ci prin faptul că acesta este doar ultimul dintr-un şir lung, şi are toate şansele să nu fie şi ultimul. Ci penultimul.

Evident că Adriana Săftoiu nu este o profesionistă atât de importantă încât plecarea ei delângă preşedinte să lase un gol imposibil de umplut de altcineva. Din contră, din acest punct de vedere este chiar posibil ca preşedintele să iasă în câştig aducând un profesionist adevărat. Ea este însă importantă din punct de vedere ca simbol, fiind printre cei mai vechi colaboratori ai lui Traian Băsescu. Dacă poziţia ei poate fi lejer suplinită, lovitura de imagine poate fi cu greu contracarată, fiindcă vine să întărească una dintre acuzaţiile de bază ale „coaliţiei” antiprezidenţiale şi anume că pur şi simplu cu preşedintele nu se poate lucra. Cu voie sau fără voie, Adriana Săftoiu oferă muniţia de care avea serioasă nevoie Tăriceanu pentru a-şi legitima acţiunile. Faptul că cei doi par să se fi despărţit amical şi să fi lăsat loc de bună ziua – la un mod care nu pare deloc artificial, chiar nu mai contează.
În plus, această plecare mai reuşeşte şi să demonizeze şi mai mult relaţia dintre preşedinte şi Elena Udrea, o relaţie care oricum nu era văzută bine de nimeni şi care va îndepărta o bună parte din electoratul lui Traian Băsescu.
Ultimul „colaborator” rămas alături de preşedinte este PD-ul. Din spatele uşilor închise şi a zâmbetelor protocolare răzbat însă voci nemulţumite. În presă a apărut deja că Traian Boc a fost luat la „trei-păzeşte” de unii lideri de filială fiindcă nu a negociat bine cu liberalii şi a acceptat scoaterea partidului de la guvernare. Pentru a evita orice surpriză de genul celor petrecute la plecarea conservatorilor din guvern, Boc i-a pus pe membrii guvernului să-şi scrie demisia în alb, semn că disciplina de partid nu mai funcţionează aşa cum trebuie. Faptul că Tăriceanu ezită încă este de natură a mai da speranţe unora.
Sunt semne că o serie de lideri ai PD sunt nemulţumiţi de politica preşedintelui ceea ce înseamnă că acesta nu mai poate conta 100% pe democraţi. Dacă ceea ce se vorbeşte se va adeveri, situaţia va fi foarte dificilă pentru preşedinte şi se vor crea premisele pentru suspendarea lui chiar şi în urma referendumului. Cum să mai poată mobiliza electoratul dacă nici partidul său nu-l mai vrea?
Apărătorii lui Traian Băsescu amintesc faptul că acesta singur a ridicat partidul Democrat din amorţeala celor 4-5 procente în care ajunsese şi că tot singur a câştigat primăria Capitalei. Corect. A făcut-o singur, fără ajutorul partidului, care, probabil, ca şi acum, nu crede(a) în el. Însă există o diferenţă enormă. Atunci, Traian Băsescu era un om politic relativ necunoscut, în ascensiune. Acum, este mult prea mediatizat şi se află în evidentă scădere. Ultimul sondaj IMAS arată o scădere de 10% în doar o singură lună şi sunt convins că viteza de scădere se va accentua în viitor, fiindcă abia acum începe să-şi facă efectul scandalul politic. Mă îndoiesc foarte tare că o campanie de genul ardeiului din 2000 va mai avea vreun efect.
Chiar şi personajul politic Traian Băsescu şi-a pierdut aplombul. Apariţiile în public sunt relativ neinteresante şi lipsite de spectaculozitate, de parcă Traian Băsescu s-a plicitisit de rolul de preşedinte jucător şi cam ar vrea să renunţe pur şi simplu.
Practic, omul politic Traian Băsescu este învins chiar cu armele sale: „dosarele”, „informaţiile scăpate pe surse”, „speculaţiile”, „acuzaţiile fără dovezi” şi apelul constant la „legalitate” şi „constituţie”.