Parerea mea

18 May

Trăiască Republica Populară Română!

Când vezi intelectuali respectabili precum Patapievici şi Liiceanu care sunt foarte aproape de portretul ideal al elitistului prin excelenţă proslăvind virtuţile poporului şi conducătorului iubit, sentimentul de greaţă firească începe să se lupte cu cel de teamă. O astfel de anulare a spiritului critic, o eludare a spaţiului democratic în favoarea „democraţiei populare” face mult mai mult rău decât simpla compromitere a intelectualităţii.

Să fi bine înţeleşi. Am argumentat de mai multe ori că Traian Băsescu nu este şi nici nu poate fi un dictator. Nu posedă nici abilităţile politice, nici pe cele intelectuale, iar conjunctura externă îi este cu totul potrivnică. Desigur, se poate argumenta că nici Nicolae Ceauşescu nu dispunea de abilităţile intelectuale necesare, însă el avea la dispoziţie un aparat complex şi a fost de-ajuns să domine doar un grup restrâns de persoane, aparatul de partid şi de stat făcând restul.
Băsescu nu dispune de aşa ceva, iar succesul său de moment se bazează exclusiv pe demonizarea celorlalţi astfel că prin comparaţie defectele proprii par mai mici, însă erorile sale sunt multe şi au darul de a-l uza. Se vede de la o poştă absenţa cuplului Săftoiu de lângă el şi gafele de comunicare pe care nu mai are cine să le atenueze. Soţul Ralucăi ţurcan este pur şi simplu depăşit de situaţie şi se comportă penibil, la fel ca departamentul de comunicare al PD care asaltează redacţiile cu poze ale unor liberali care iau tensiunea unui moşneag într-un cort cu afişele împotriva preşedintelui... Intelectualii care îi stau alături par căzuţi într-o stare de prostraţie adulativă şi sunt incapabili să-i ofere un sfat inteligent – mă rog, dacă l-ar oferi, l-ar asculta? – şi proslăvesc virtuţile republicii populare, deşi Europa este terenul democraţiilor reprezentative, iar România a fost până nu chiar demult o asemenea republică în care totul era al întregului popor. În clipa în care este numit „subconştientul poporului”, „personalizarea aspiraţiei electoratului”, Traian Băsescu dispare ca om supus greşelii fiind transformat într-un sfânt, martir al Justiţiei, cel care trebuie să transforme ţara într-o Românie „ca soarele sfânt pe cer”.
Pe baza suportului popular mâine se poate face referendum pentru un parlament unicameral de 100 de persoane (eventual toate de la PD, ca să ştim o treabă, să nu se mai întâmple defecte de genul suspendării celui mai iubit fiu al poporului) şi preşedintele să fie şi şef al guvernului astfel încât să nu se mai opună nimeni voinţei poporului.
Se induc astfel electoratului aşteptări enorme, aşteptări care vor aduce frustrări imense şi care până la urmă vor fi decontate de noi toţi. Faptul că în România elementele anti-sistem au ajuns peste 50% ar trebui să îngrijoreze cu adevărat intelectualitatea, nu suspendarea lui Băsescu, până la urmă, un exerciţiu democratic şi legitim (chiar dacă nu întrutotul fair play). Până la urmă, poporul este ca un copil mic, căruia nu este bine să-i dai prea multe jucării. Asta nu înseamnă că poporul trebuie ignorat, ci doar responsabilizat. Mulţimile nu au creier, au lider. Băsescu este inofensiv şi inconsistent, încă cine garantează că pe aşteptările amplificate de el nu vine un alt personaj consistent?
Prinşi în logica conflictului pierdem din vedere că Nicolae Văcăroiu a fost un preşedinte decent, cuminte şi responsabil, care a avut grijă să nu amplifice tensiunile şi nu a luat decizii majore (schimbarea şefilor serviciilor secrete, retragerea din Irak, legile siguranţei) aşa cum ni s-a spus înainte de suspendare. Că nici una din tragediile care ar fi trebuit să se întâmple în această perioadă nu s-au întâmplat, iar „dezastrul din Justiţie” înfierat de propagandă trebuie luat cu grijă, atâta vreme cât Daniel Morar nu se simte confortabil în faţa unui control, iar Codruţa Koveşi refuză violent invitaţia Parlamentului atrăgând o reacţie la fel de violentă şi nesăbuită din partea acestora, semn că dialogul instituţional e departe de a fi firesc.
Emil Constantinescu a spus că ar fi fost bine să lăsăm „răul” să se epuizeze singur. Cred însă că această campanie a avut darul e a scoate la lumină „partea întunecată” a lui Traian Băsescu şi după ce isteria campaniei se va fi epuizat tabăra prezidenţială se va trezi în plină mahmureală iar unii se vor ruşina că au dansat pe mese. După ce va trece euforia, va trebui să reclădim o ţară, să exorcizăm dictatura nu din oamenii politici, ci din simplii cetăţeni îmbătaţi de „puterea poporului”, gata să dea cu oligarhii de pământ, aşa cum odinioară alţii au dat de pământ cu „chiaburii”, sau mai recent cu „intelectualii”...
posted at 00:00:00 on 05/18/07 by Cristian Banu - Category: General

Comments

MoROmeTe wrote:

Nu pot sa fiu de acord cu bine. Vacaroiu nu a fost un presedinte "decent" ci unul invizibil. daca ar fi fost altfel si ar fi luat decizii majore nu ar fi facut decat sa creasca cota lui Basescu. Comportamentul lui a fost normal pentru cineva care este "caretaker". Nici de aplaudat nici de blamat.

Cat despre sprijinul inelectualilor pentru Traian Basescu poate ca e cazul sa te mai gandesti. NU e vorba de vreo fascinatie cu posibilii dictatori. Iar faptul ca elementele anti-sistem au ajuns la peste 50% este un lucru pozitiv cand sistemul in sine e gaunos.
18/05 10:38:10

razvan wrote:

MON CHER MOROMETE.

hai sa vedem istoric optiunile politice ale intelectualilor. Romania e un exemplu, putem generaliza pentru toata lumea.

Arghezi, Sadoveanu, Calinescu, Cioran, Eliade, Panait Istrati, Tristan Tzara, Radu Gyr samd.

Intelectuali desavarsiti, cu optiuni politice radicale, antidemocratice, dictatoriale. Cel putin intr-o etapa a existentei lor.

A fi intelectual nu e o garantie a unei judecati echilibrate. Ajuta enorm sa poti discerne, insa nu e suficient. Uneori au facut-o din convingere, uneori pentru avantaje (arghezi e cel mai elocvent), uneori din credinta, insa istoria a demonstrat ca optiunile lor au fost profund gresite.
18/05 13:07:18

MoROmeTe wrote:

Dar cand optiunile electoratului in general si cele ale intelectualilor merg mana in mana?
18/05 13:42:52

razvan wrote:

pai astazi pentru unii dintre ei merg..in anii 50 pentru unii dintre ei au mers. si s-a dovedit ca nu e neaparat bine. asta vreau sa spun.
18/05 14:01:51

Cristian Banu wrote:

MoROmeTe,
de la un intelectal ai avea pretenţia să aibă un spirit critic ceva mai prununţat decât masa. Poţi susţine pe cineva păstrând decenţa. Reproşul meu viza deraierile de limbaj spre pupincurism ale lui Liiceanu şi Patapievici, care anulează diferenţa între ei şi un Păunescu sau Vadim (de dinainte de revoluţie), cu menţiunea că aceştia din urmă adulau un dictator autentic, ceea ce Băsescu nu este şi nici nu va fi.
Există intelectuali care nu şi-au pierdut simţul ridicolului în tabăra lui Băsescu, pentru care voi continua să am un respect deosbit: Pleşu şi Cărtărescu. Atâta timp cât nu sunt considerat oligofren doar fiindcă am altă părere, pot şi eu să respect părerea altora. Or campania lui Băsescu pe asta s-a întemeiat; cine nu e cu noi, e împotriva noastră, e doar un oligarh "wannabe" sau doar un idiot patetic care nu înţelege "adevărul".

În ceea ce priveşte sistemul, cred că tu faci confuzie. Sistemul este democraţia reprezentativă, nu are cum să fie găunos. Problema sunt unii ocupanţi vremelnici ai unor poziţii. Doar pentru că 1-2-50-322 de parlamentari sunt blamabili nu înseamnă că trebuie să renunţăm la Parlament ca instituţie sau să-l transformăm într-o Mare Adunare Naţională.
18/05 14:02:53

MoROmeTe wrote:

Sistemul este format din cadru institutional + oamenii care ocupa cadrul. La noi cadrul e destul de subred (fara checks & balances bine definite) iar oamenii care il ocupa destul de putini capabil. A fi impotriva unui sistem (mai ales la nivel critic ca inca nu vad manifestari clare de ostilitate vadita fata de el) care prin ambele componente rateaza optimul e un lucru, zic eu, bun.

Si sa compari oameni ca Liiceanu si Patapievici cu indivizi ca Vadim sau Paunescu e destul de gaunos, la orice nivel.
18/05 15:36:04

Cristian Banu wrote:

Atunci înţelegem diferit noţiunea de sistem :)). Pentru mine un sistem nu are cum să includă oamenii, fiind independent de aceştia. Sunt de acord că el mai are nevoie de ceva "fine tuning" însă faptul că a rezistat crizei şi nici una dintre părţi nu şi-a impus punctul de vedere asupra celeilalte arată că există checks and balances. ţinând cont că s-a dovedit că prin conflict pierde toată lumea, poate se vor trezi şi vor încerca prin dialog.

De ce Liiceanu ar fi mai prejos decât Păunescu? Fiindcă unul a scris tomuri, iar celălalt doar câteva articole?
18/05 15:46:48

MoROmeTe wrote:

Pentru ca doar unul dintre ei a studiat alaturi de Noica si il intelge pe Heidegger...
18/05 23:45:16

Cristian Banu wrote:

Nu cumva asta îl face şi mai vinovat?
18/05 23:56:36

Ghita wrote:

O argumentatie interesanta numai ca are un defect. "Inamicii" lui Basescu nu sunt nici pe departe imaginari; coruptia din Romania ne pune pe picior de egalitate cu unele tari din Africa sau din America Centrala si este interesant de observat ca pe masura ce creste discursul lui Basescu impotriva coruptiei, cei care i se opun lui Basescu minimalizeaza tot mai mult aceasta problema, lucru care nu face decat sa sporeasca credibilitatea si popularitatea lui Basescu (indiferent daca fac asta pentru ca ei insisi fac parte din "oligarhi" sau din alte motive).

50% anti-sistem? Nu cred ca este un vot anti-sistem (intr-un sens "anarhic") ci doar reorientarea electoratului care nu se mai regaseste in niste partide care in ultima jumatate de an au avut ca singur proiect politic eliminarea lui Basescu (in conditiile in care temele propuse de Basescu - populist sau nu - sunt teme importante, sprijinite inclusiv de partenerii din UE).
20/05 16:17:50