PNL este un partid răsfăţat de soartă. Indiferent de capacitatea liderilor săi, el primeşte întotdeauna ajutor de la ceilalţi. Din nou, Stolojan şi Stoica reuşesc să salveze PNL, numai că de data aceasta o fac fără să vrea.

Cuplul Stolojan-Stoica s-a voit o alternativă la PNL. În ciuda eforturilor lor disperate, nu au reuşit să atragă decât câţiva veleitari, iar formaţiunea lor politică rămâne ancorată în marja de eroare a sondajelor. şansele lor de supravieţuire politică sunt legate de PD, iar proiectul politic lansat de ei de „unificare a dreptei” nu înseamnă altceva decât topirea lor în PD la umbra lui Traian Băsescu.
La începutul campaniei electorale pentru referendum se părea că PLD-ul câştigase bătălia cu PD, Stolojan luând mereu prim-planul liderilor democraţi, Traian Băsescu insistând public pentru unificarea celor două. În prima săptămână de campanie s-a văzut de departe neimplicarea PD-ului. Treptat însă, aceştia au revenit şi s-au înmulţit declaraţiile că democraţii nu sunt interesaţi de alianţe, sugerându-le celor de la PLD să treacă testul alegerilor europarlamentare şi să disloce ceva mai mult din electoratul liberal. Preşedintele şi-a făcut mea culpa, „am greşit când am spus că nu am nevoie de un partid”, iar Boc a revenit la dreapta preşedintelui de unde fusese izgonit de Stolojan, nevoit acum să facă un pas în spate. Dacă ne uităm la fotografiile de la discursul lui Băsescu în ziua victoriei observăm că Boc este cu o treaptă mai aproape de Băsescu, în vreme ce Stolojan este în spatele lui, cu Flutur, ignorat de Blaga (la un moment dat încearcă să-i spună ceva, dar acesta se face că plouă). Toate aceste semnale mă fac să cred că una dintre condiţiile puse de democraţi (de fapt, de Blaga) pentru sprijinirea preşedintelui a fost să o lase mai moale cu „dragă Stolo”.
În vreme ce democraţii au revenit la normal, Stoica şi Stolojan, împinşi să dea singurei piept cu electoratul, au început din nou agitaţia şi gălăgia, vorbind de „marea unificare a dreptei” care să cuprindă PNG, partidul lui Talpeş şi PNţCD şi făcând o ofertă electoratului liberal. Acum, pe bune, cât de idiot trebuie să fii ca să crezi că electoratul liberal ar putea vota cu Gigi sau cu Talpeş? Mă rog, deocamdată şi Gigi i-a refuzat, singurul care a acceptat fiind Talpeş, dar şi el se află cam în aceeaşi situaţie cu PLD, adică nu prea există pentru electorat.
Acţiunile PLD trădează mai degrabă nişte oameni rămaşi în aer care caută cu disperare o soluţie, „polul de dreapta” fiind mai degrabă o iluzie atâta vreme cât – cu excepţia PNG, singurul autentic de (extremă) dreapta – nici PD, nici PLD nu se fac remarcate prin idei de dreapta. Ideologia creştin-democrată promovată de ei este o mare necunoscută pentru electorat. Electoratul de bază al PD-ului este social-democrat, restul fiind de fapt simpatizanţi ai lui Traian Băsescu, iar acesta nu s-a remarcat deloc printr-un discurs de dreapta, ci prin preluarea unor teme populare şi un discurs cu multe idei de stânga. De altfel, bătălia principală pare a se da între PD şi PSD, ceea ce accentuează ideea de concurenţă „ideologică”, în vreme ce liberalii sunt lăsaţi practic singuri pe partea dreapta.
Eşecul vizibil al PLD-ului limitează acestora şansa de a mai lua electorat liberal sau de a mai racola politicieni. În plus, deja în PNL se configurează o „opoziţie” internă, Ludovic Orban devenind liderul acesteia, semn că totuşi PNL este un partid viu. Pe de altă parte însă, gestul lui Orban nu a fost foarte elegant şi poate că ar fi trebuit să anunţe asta mai întâi partidului şi nu presei, pentru a da naştere unor dezbateri interne şi a nu permite distorsionări ale mesajelor. Deja titlurile de ieri arată că mesajul său a fost perceput negativ şi îi poate prejudicia pe termen mediu poziţia.
Însă indiferent de decizia pe care o va lua partidul, de a intra în opoziţie sau de a-şi asuma mai departe guvernarea, PNL are o sarcină importantă. El trebuie să vină cu alternativa la Traian Băsescu, iar această alternativă nu poate fi nici Ludovic Orban, nici Crin Antonescu, nici Bogdan Olteanu şi cu atât mai puţin Călin Poescu Tăriceanu.
În 2004, disperarea faţă de Adrian Năstase a dus la consolidarea unei alternative în Alianţa D.A., altfel o construcţie politică şubredă care a pierdut alegerile. Nu sunt convins că Traian Băsescu poate duce la o stare de disperare similară, de aceea alternativa trebuie să reprezinte o construcţie politică solidă. PNL este un partid politic mult mai solid decât PSD deoarece nu este măcinat în interior de mai multe grupuscule rivale. Îi mai trebuie însă un lider charismatic.