Costul funcţionării unei afaceri

De la an la an, a face afaceri în România devine din ce în ce mai scump. Pentru marea majoritate, atunci când se gândesc la costurile unei afaceri se gândesc doar la taxe şi impozite. În realitate, costurile unei afaceri sunt mult mai mari şi ele cresc de la an la an. Pe lângă cerinţele fiscale, mai sunt şi cerinţele legale şi/sau de reglementare, de licenţiere. Exemple de astfel de costuri:

  • Nu poţi face afaceri cu statul fără a avea implementat un sistem de management, simplu sau integrat;
  • În multe domenii nu poţi activa fără a fi licenţiat/autorizat (electricitate, gaze, instruire personal);
  • Nu poţi face afaceri cu firme mari dacă nu accepţi reglementările acestora – uneori trebuie acceptat şi cel puţin un audit anual;
  • Conformarea cu legislaţia în vigoare – de exemplu, legea 319/2006 prevede ca fiecare firmă să-şi evalueze toate posturile de lucru, impun cerinţe minimale obligatorii de protecţia muncii;
  • Evoluţia tehnologică – astăzi practic nu mai există firmă fără acces internet, destul de multe au cel puţin un site web, măcar un computer, o imprimantă, telefon mobil, telefon fix…;
  • Concurenţa impune creşterea cheltuilelilor de marketing şi publicitate – nu mai există firmă să nu fi făcut măcar cărţi de vizită, fluturaşi, anunţuri de mică publicitate.

Pe măsură ce ne dezvoltăm, costurile unei afaceri cresc, aşa cum cresc şi exigenţele consumatorilor -fie ei persoane fizice sau juridice. Pe de-o parte, asta este bine, fiindcă vor rămâne pe piaţă numai cei care vor fi capabili să suporte aceste costuri, pe de altă parte, asta limitează intrarea pe piaţă, poate conduce la creşterea concurenţei neloiale.


Comments

6 răspunsuri la „Costul funcţionării unei afaceri”

  1. Parrot a funcţionat foarte bine fără să îndeplinească primele 4 puncte din lista ta. A făcut afaceri cu Garda Financiară, CNCAN, nu are licenţele şi autorizaţiile legale obligatorii şi puţini au întrebat de ele, s-a lucrat şi cu firme mari fără probleme (exemplu Avrig 35, cei care au construit şi vândut clădirea Vodafone de la Avitorilor), procedurile de lucru şi personalul sunt lăsaţi de izbelişte… Cât despre publicitate, nu s-a mai investit în publicitate de mai bine de 5 ani.

  2. Parrot intră la o altă categorie, având sprijin politic. Din fericire, ele se prăbuşesc de la sine imediat ce acest sprijin dispare. Şi dispare sigur, mai devreme sau mai târziu.

  3. Nu are sprijin politic. Doar tupeul nesimţit al lui Radu Filipescu.

  4. „Sprijin politic” nu înseamnă neapărat politicieni. Radu Filipescu este o mare personalitate, disident, preşedinte la GDS, „prezident de comitete şi comiţii”… E parte a sistemului şi e tolerat atâta timp cât nu deranjează.

  5. Aici ai dreptate, nu mă gândisem la aspectul ăsta. Dar să nu crezi că îl înghite toată lumea. Are şi el duşmani.

  6. Ai dreptate, multi antreprenori isi estimeaza eronat costurile inainte sa inceapa afacerea